Neuroștiința respirației cu Irina Costea (cu ghiduri practice)

Cum ne-a afectat evoluția calitatea respirației? Care a fost, pentru căile aeriene, sacrificiul care a trebuit făcut pentru a crește în dimensiune creierul unei specii care devenea din ce în ce mai inteligentă? Care sunt efectele pe care le suferim astăzi pentru schimbările structurale prin care au trecut craniile noastre pentru a ajunge la forma curentă? Știm deja că practicile de respirație pot avea efecte benefice asupra stării noastre de bine. Știm, însă, ce rol are fiecare nară în respirație și ce efecte produce fluxul de aer inspirat pe fiecare dintre ele? De ce și cum ne afectează respirația pe gură atunci când nu putem inspira nazal? Află cum ne putem controla cele 2 ramuri din sistemul nervos autonom, ramura simpatică sau acelerația și ramura parasimpatică sau frâna, cu ajutorul felului în care respirăm.Și descoperă care este conexiunea dintre practicile de respirație documentate științific și performanță sportivă. Hai să descoperim împreună știința respirației și cum să aplici o serie de exerciții practice extrem de utile împreună cu Irina Costea, Coach și Neuromindfulness Practictioner.

Cum ne influențează sistemele afective viața emoțională și motivațională

De multe ori ne gândim la noi ca fiind diferiți de alte mamifere când vine vorba de cogniția noastră complexă, de capacitatea de a folosi limbaj, de a călători mental în timp și de a ne imagina lucruri.Dar când vine vorba de sisteme emoționale, oare suntem chiar așa de diferiți? Este iubirea o constantă universală a experienței emoționale? Dar nevoia de joc și joacă? E ceva ce face parte din biologia noastră, sau este o perioadă trecătoare din copilărie? Descoperă în acest Brain Food cele șapte sisteme afective universale descoperite de Jaak Panksepp, părintele neuroștiinței afective, și cum ne influențează ele viața emoțională și motivațională.Resurse:1. Jaak Panksepp, Archeology of the Mind, neurocercetător, 2012, carte

Sezonul 1, Episodul 1 - Introducere în Arhitectură Cerebrală

Primul episod al podcastului Mind Architect este despre creier și despre arhitectura acestuia. Ascultându-l, o să afli de ce acest model de reprezentare a creierului ne ajută să înțelegem de ce facem lucrurile pe care le facem, așa cum le facem. Bonus, vei primi și câteva sfaturi practice despre cum să folosești informația de la Paul în viața de zi cu zi.   ENG How we work with three brains The metaphor of the three brains appeared when American physician and neuroscientist Paul D. MacLean came up with the concept of Triune Brain in the 60s, and brought it in the spotlight in his 90s book The Triune Brain in Evolution. Still covered in many textbooks and course lectures in biological psychology, his theory states that we have threecortical structures that belong to very different evolutionary eras. This model was associated with Freud’s tripartiteview of the mind, with its conflicting superego, ego and id. The theory’s conceptual beauty and intuitive appeal lent it enormous staying power. Let’s dive deeper into these three components: Reptilian brain (old brain / lizard brain) This is the oldest cortical structure: it appeared in fish nearly 500 million years ago, continued to develop in amphibians, and reached its most advanced stage in reptiles roughly 250 million years ago.Its main role is to control the body’s vital functions: heart rate, breathing, body temperature, balance, etc., basically to keep us alive andIt routes the information up and down in our organism: takes it from the other structures and forwards it to the body as commands, and also receives sensory information from the body (via the spine) and sends it to more advanced structures for more in-depthIt’s something reptiles, mammals and us — humans —  Limbic brain (paleomammalian brain) This structure is roughly 150 million years old, so a bit younger than the latter.Among its core functions are memory formation, stress response, and plays a key role in a large variety of emotions like fear, anxiety, anger etc., and also allows us to develop attachment bonds with each other.It impacts the way we interact with other creatures, as it biologically enables us to create connections, something we also see in mammals.Only mammals and humans share this structure. As an example, when reptiles give birth, they sometimes abandon their eggs and do not care for their children (or even worse, they might even see them as dinner). In contrast, one of the strongest and most studied attachment relationships formed in mammals is the mother-infant bond.  Neocortex (neomammalian brain) The most recent step in the evolution of the brain, being about 150–200.000 years oldFound uniquely in higher mammals — especiallyProvides us with our superior functions, such as speaking, abstract thinking, planning, perception and the ability to inhibit our emotional impulses. As an example, when a superior/parent annoys us, the neocortex is responsible for our ability to withhold our feelings, because we manage to consider the consequences of our actions. What creates the instant impulse to speak our mind is a mix between the reptilian and limbic system. Challenges Throughout the years, due to more advanced technology, subsequent research revealed that MacLean’s basic premise has several nuances. Therefore, his theory that these almost independent brain systems were added by accretion over the course of evolution was mainly mistaken. Instead, these structures have adjusted in inconsistent ways in different descendants. There are non-mammal species that do have a limbic system, but it is very underdeveloped, just as there are non-human mammals that have a neocortex, even some prefrontal cortex. Understanding common behavior  Interacting with pets Buying/adopting a new companion might have a significant impact on us, regardless of our stage in life. However, there is a great difference to be considered between common domestic animals and reptiles. If we consider dogs, for example, they build a strong relationship with the owners, they love their humans and cravetheir attention. All of them suffer up to a certain degree and experience stress related to being separated from their owner, who is a unique person from whom it seeks comfort, security and reassurance.  On the other hand, a turtle, for instance, is a low-commitment pet. Unlike mammals, these species have retained their primitive characteristics, so most of their life is about basic necessities. Therefore, we might take their cold-hearted attitude very personal, feeling disappointed or even helpless in creating a bond with them.  As mentioned above, the explanation for these differences is that in reptiles the brain structure, i.e. the limbic system, that can enable them to share these feelings with humans, or any other creature, is underdeveloped. It’s not something they don’t want to do, it’s simply something they can’t do, due to a biological flaw.   Facing threats When we experience fear, our body can react in very unexpected ways: crossing paths with a snake can make us instantly jump or run, moments before we manage to process what we have seen. What triggers this is a mixbetween our two primitive structures, i.e. reptile and limbic, that have learned over the past hundreds of million of years to act and save our lives. In this particular case, the snake is something we are programmed to fear, as of many other things that have killed our ancestors. Basically, some lines of code were written, that have become a genetic inheritance for a large part of us. False alarms  On the same note, we often read or hear a message saying the popular phrase ‘we need to talk’ and start assumingthe worst, or interpret a message like ‘when are you getting home’ as controlling or even possessive. When we go through several negative emotional experiences, our limbic system, that has a memory of its own, makes this association between the visual stimulus of the message it receives with its aftermath, and it does it unconsciously. Therefore, when encountering similar signals, it manages to divert our attention, make us feel angry and slow down our perception at the flick of a switch, even though our neocortex would have a clear interpretation of that specific scenario. Our brain can’t tell the difference between life-and-death situations (e.g. meeting a venomous snake), and a much less dangerous one (e.g. a changed deadline). There are several studies that compare MRI scans monitoring which areas in our brain are activated when we experience unpleasant events like: a minor downfall, receiving the wrong order, etc., and when we are facing dangerous threats. If we don’t take into consideration the intensity of our emotions, these results are similar. This finding can be a double-edged sword: it’s good for survival because we have this powerful firewall that never wears out, but could be awful for collaboration and coexistence, as we may make each other feel threatened unintentionally.   Useful tips & tricks Just because we can’t change the way we were biologically built and evolved, it doesn’t mean that we can’t make use of several life hacks to improve the way we communicate. Firstly, it’s advisable to plan any important or difficult conversation beforehand, whether that is with our partner, boss or colleague, teacher or parent, etc., for a moment when our neocortex is strong enough to keep up, and we don’t run out of mental energy. During the day our mind gets tired just as much as our body, so the evolved structure in our brain may be too weakened to withstand for long in the evenings. We are always ready to jump when we see a snake in the forest, but we are not always ready to solve equations, or have the required patience in an argument. Secondly, if we get to that critical point when our pulse increases, we are breathing harder, those are strong indicators that the part of us that knows survival has started to take control. In that moment, stepping back and taking a break is essential. We need to calm down and start moving towards emotional balance, and only afterwards we can resume those activities that require higher brain functions.   What to keep in mind In spite of the recent findings, Paul MacLean’s theory can be interpreted as a beautiful metaphor that explains the way our mind works. On that account, it’s essential to become aware that we basically have three voices in our head: one that knows how to communicate with words — the neocortex, and the other two that know how to communicate with moods and sensations — the limbic and reptilian structures. While the neocortex seeks our well-being, the limbic and reptilian systems seek to prevent our distress, which is an important difference.   this is an English adaptation of the Mind Architect Podcast audio episode created by Ștefania Simon, also available on Medium.SURSE:1. The Triune Brain - Emma McAdam,Therapy in a Nutshell, 20172. A Triune Concept of the Bain and Behaviour - Paul MacLean, 19733. The Triune Brain in Evolution- Paul MacLean, 1990

Sezonul 5, Episodul 3 - Este intuiția al șaselea simț și când e util să o ascultăm

De câte ori ți-ai ascultat intuiția într-o situație în care a fost nevoie să iei o decizie? De câte ori ți-a fost aceasta de folos și de câte ori ai constatat că te-ai înșelat, iar lucrurile ar fi avut șanse mai mari să iasă mai bine dacă ai fi ales să cercetezi mai mult? În acest episod aflăm ce este intuiția din punct de vedere neuroștiințific și învățăm cum ne folosim de ea, nu doar atunci când suntem conștienți că o urmăm, ci și  în mult mai multe situații de zi cu zi în care Elefantul nostru ia decizii fără ca noi să ne dăm seama. Totodată, încercăm să aflăm de la Paul dacă vreuna dintre dezamăgirile trăite în relații până acum ar fi putut fi evitată dacă am fi ascultat de intuiție sau, din contră, dacă am fi ales să o ignorăm și să mergem în direcția opusă.SURE:1. Blink: The Power of Thinking Without Thinking - Malcolm Gladwell, 2005

Despre dopamină - între motivație, satisfacție și dependență

Numit și neurochimicalul motivației, dopamina este pe buzele noastre, ale tuturor, de fiecare dată când facem ceva care ne aduce satisfacție sau ne dă energie și motivație să continuăm. De unde ne luăm dopamina? Din ciocolată? Din vicii? Ce ziceți de niște dușuri reci? Vorbim astăzi despre rolul dopaminei în viața noastră, dar și despre ce fel de activități și de mindset ne ajută să păstrăm nivelul acestui neuromodulator ridicat, fără intervenții artificiale. Resurse:1. The Molecule of More, Daniel Lieberman, Paleoantropolog, carte 20182. Human Psychological Responses of Immersion into Water of Different Temperatures, articol, 2000 - Time Perception & Entertainment by Dopamine, Serotonine and Hormones, The Huberman Lab Podcast, Andrew Huberman, cercetător, podcast, 2021 - Can't Hurt Me, David Goggins, sportiv de performanță, carte, 2018

Super-protocol pentru neuroplasticitate și învățare

Am discutat anterior despre cum creierului nostru are capacitatea de a învăța și de a se adapta pe toată durata vieții. Te-ai întrebat vreodată, însă, ce e nevoie să faci, mai exact, pentru a antrena și rafina această capacitate, mai ales după varsta de 25 de ani? Cum creezi cocktailul neurochimic necesar pentru învățare, cât conteaza somnul, temperatura, expunerea la lumină, exercițiul fizic, nutriția, nivelul de stres și multe altele în cât, cum și cât de ușor înveți?Vorbim în acest Mind Snack despre un super-protocol comportamental fundamentat în ultimele descoperiri științifice, care să te ajute să generezi plasticitate sinaptică și să sporești ușurința și profunzimea cu care înveți, construiești noi obiceiuri și abilități.

Rolul conceptelor și al memoriei în cum ne construim realitatea

Creierul nostru locuiește într-o fortăreață osoasă, fără lumină sau stimuli din exterior. Și atunci cum știm că o cană e o cană, iar un câine e un câine? Și, mult mai interesant, cum ajungem să înțelegem ce e un câine sau o cană?În acest Mind Snack aprofundăm, împreună cu Robert Chiș-Ciure, ultimul element al triadei Percepție - Emoție - Cogniție, și anume acela al Memoriei și Conceptelor. Descoperim împreună cum mintea noastră construiește conceptele cu care operăm, cat și care este natura și constanța lor.

Cum ne conturează emoția felul în care percepem realitatea

Ce sunt emoțiile și cum le semnifică mintea noastră, astfel încât să le simțim așa cum o facem în viața de zi cu zi? Sunt emotiile universale si inascute, sau particulare si construite? Ai simțit vreodată tristețe împreună cu cineva apropiat ție, dar ai constatat că unul dintre voi plânge, în timp ce celălalt nu? Sau ti s-a intamplat sa vezi cum in sport la acelasi stimul cineva simte frustrare si tranteste racheta de pamant, in timp ce altcineva devine si mai atent si focalizat?Descifrăm răspunsul la aceste întrebări în Mind Snackul de astăzi, împreună cu Robert Chiș-Ciure, doctor în filozofie și neurocercetător computațional.

Cum mă înregistrez și cum plătesc

Politica de confidențialitate

Politica de utilizare Cookies

Termeni și condiții


Podcast Gratuit