Comunicare

În anul studiilor de caz și al poveștilor personale, după un sezon în care am împărtășit cu voi cele mai importante lecții pe care ni le-am luat în procesele noastre de dezvoltare, a venit momentul să intrăm pe teritorii noi și să exersăm lucruri necunoscute până acum. În acest sezon vorbim despre transformări. Transformări pe care le parcurgem și documentăm pe măsură ce înregistrăm și pe care le împărtășim cu voi împreună cu toate observațiile, trăirile, reușitele și piedicile pe care le descoperim pe parcurs. Haideți cu noi într-un sezon despre momente inițiale de motivație, conștientizări, progrese mici și mari, repetat tipare vechi, dar și obiective de creștere pentru viitor.

Am vorbit deja despre cât de importante sunt butoanele SCARF pentru toți oamenii și chiar și pentru alte mamifere. Cum arată ele, însă, pentru cei mici?Ai simțit vreodată că ți-a fost apăsat vreunul dintre butoane negativ în copilărie? Cum se simțea când îți era promisă o plimbare în parc sau un desert, doar ca apoi adultul să se răzgândească și să nu le mai primești? Dar când aveai un conflict cu fratele sau sora, iar părintele alegea să vă pedepsească pe amândoi, chiar dacă tu nu credeai că e vina ta?Dar când voiai să încalți pantofii tăi favoriți, dar erai obligat să porți o anumită pereche, fără să poți alege tu? Vorbim în acest Mind Snack cu Mihaela Plugărașu, instructor certificat de parenting prin conexiune, despre importanța butoanelor SCARF încă de la cele mai mici vârste și despre cum putem, ca adulți, să îi ajutăm pe cei mici să și le simtă apăsate pozitiv.

În procesele noastre de dezvoltare personală, avem adesea obiective care presupun o mai bună comunicare cu cei din jur. Fie că vorbim despre comunicarea publică sau de cea interpersonală, fie în context profesional, sau acasă, în cuplu sau cu familia, comunicarea este o abilitate care poate să facă toată diferența. În episodul de astăzi exemplificăm alături de Tudor Moțoc, trainer Mind Architect, format în metodologia PCM, cum ne ajută o bună înțelegere a personalității celor din jur să avem o mai bună comunicare cu ei. Ce stil de interacțiune preferă fiecare dintre cele șase paliere din arhitectura de personalitate a omului din fața noastră? E mai degrabă util să folosim un stil autocratic sau unul democratic? Ce beneficii, dar și ce dezavantaje ne aduce fiecare dintre ele? E mai degrabă util să oferim flexibilitate celor din jur sau e mai potrivit să oferim structură? Aflăm în episodul de astăzi de ce rețetele standard în comunicare nu funcționează și de ce, încă din anii 70, cercetarea ne-a arătat că personalizarea comunicării la interlocutorul din față este cea mai bună strategie pentru conexiune și bună înțelegere.

Au trecut mai bine de trei ani de când am lansat primul episod Mind Architect. Dupa 7 sezoane și 98 de episoade de podcast am simțit să reflectăm la toată informația pe care am împărtășit-o cu voi, dar și la cum se împletesc și cum se diferențiază cunoașterea și înțelepciunea.Cum se face că putem să citim o carte sau să vedem un film în momente diferite ale vieții și să înțelegem lucruri foarte diferite din ele? De ce ne e greu uneori să punem în practică lucruri pe care le cunoaștem și înțelegem bine și pe care ni le dorim? Care e diferența între a înțelege cum se simte tristețea, în contrast cu trăirea întrupată a unei pierderi importante?În episodul final al sezonului controverselor reflectăm la aceste întrebări împreună și explorăm atât în teorie, cât și în practica echipei Mind Architect cum se împletesc cunoașterea și înțelepciunea în parcursul fiecărora dintre noi către vieți mai conștiente și împlinite.

Copiii se dezvoltă spectaculos în primii ani de viață, iar creșterea lor e limitată doar de barierele pe care adulții le ridică în calea lor. Lumea din jurul nostru se schimbă cu o viteză amețitoare, iar adulții care nu își amintesc cum au crescut și se opresc din dezvoltare se descurcă din ce în ce mai greu. Am înregistrat un episod exact despre asta, despre cei care stau pe loc și cei care cresc în continuare. Pentru că în secolul 21 a avea o minte deschisă la creștere nu mai reprezintă doar un avantaj competitiv, ci ține de supraviețuire.SURSE:1. Mindset: The New Psychology of Success - Carol Dweck, 20062. The Power of Yet - Carol Dweck, 2014

În public speaking nu e bine să ai emoții. Audiența nu o să te respecte dacă arăți vulnerabilitate sau nu o să mai fie interesată de discurs dacă nu faci glume. Acestea sunt doar câteva dintre convingerile pe care le-am întâlnit pe parcursul anilor legate de vorbirea în public. Cât de utile sunt, de fapt, emoțiile în public speaking și cum le folosim constructiv? Ce e de făcut și ce nu e de făcut atunci când suntem în fața unui public, pentru a îi capta atenția și a livra un discurs memorabil? Explorăm toate aceste idei și demontăm mituri în episodul de astăzi, cu Ioana Jongsma, coach pentru speakerii TedX din mai multe țări și trainer de comunicare și abilități de prezentare. 

Ce simți când te urci pe scenă și te pregătești să susții o prezentare în fața publicului? Ai avut vreodată emoții, ai simțit că îți transpiră palmele sau că  îți tremură vocea? Ce gânduri ti-au trecut prin minte? Multor vorbitori li se întâmplă, ca, aflați în fața publicului, să se gândească inclusiv că ceea ce au de spus nu e destul de bun sau interesant pentru public. Că vor fi judecați sau combătuți. Am vorbit într-un Brain Food anterior cu Ioana Jongsma despre emoțiile în public speaking și am aflat că acestea sunt naturale și, mai mult, ne pot fi chiar utile în conexiunea cu oamenii din fața noastră. Astăzi încercăm să aflăm cât de importantă este încrederea în sine și să învățăm de la Ioana cum o exersăm pentru a ne prezenta mai încrezători cu fiecare nouă prezentare.

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce atunci când vorbești ai senzația că cei cu care discuți nu te ascultă sau nu te înțeleg, episodul acesta special din Mind Architect îți explică pe îndelete care e motivul. Și-ar putea să te surprindă să afli că modelul povestit de Paul, Process Communication Model (PCM), l-a ajutat pe Bill Clinton să câștige alegerile prezidențiale în SUA și a fost folosit ani de zile de NASA pentru a selecta astronauții pentru misiunile spațiale.