Ceea ce numim noi amintiri sunt doar o reprezentare modificată a realității. În plus, memoria noastră stochează și alte lucruri de care nu știm și care ne influențează felul în care ne comportăm, fără să bănuim. Iar dacă te-ai întrebat vreodată de ce copilăria contează disproporționat de mult pentru cine suntem la maturitate, sau de ce mersul pe bicicletă nu se uită niciodată, episodul ăsta e pentru tine!
Sezonul 1, Episodul 4 – De ce oamenii uită ce spui, dar nu uită cum i-ai făcut să se simtă
Search
Recent Posts
- Sezonul 3, Episodul 11 – Colaborarea, ingredientul principal în rețeta evoluției
- Sezonul 3, Episodul 10 – Ce ne spunem când nu vorbim, ci ascultăm
- Sezonul 3, Episodul 9 – Cum ajunge călărețul să creadă că Pământul este plat
- Sezonul 3, Episodul 8 – Primul an de Mind Architect. Înapoi la origini.
- Sezonul 3, Episodul 7 – De ce calea spre succes trece de cele mai multe ori prin eșec
Recent Comments
- Brenda Zlatea on Sezonul 3, Episodul 10 – Ce ne spunem când nu vorbim, ci ascultăm
- Mind Architect on Sezonul 2, Episodul 5 – Practica: de ce viitorul aparține celor care nu se opresc din învățat
- Stefan on Sezonul 2, Episodul 5 – Practica: de ce viitorul aparține celor care nu se opresc din învățat
- Stefan on Sezonul 2, Episodul 5 – Practica: de ce viitorul aparține celor care nu se opresc din învățat
- Mind Architect on Sezonul 3, Episodul 11 – Colaborarea, ingredientul principal în rețeta evoluției
Bună ziua! O întrebare la S 01, ep. 4. E bine când partenerul are trăsături cu ale unui părinte sau nu? E sănătos pentru relație când iubim un partener care seamănă puțin cu unul dintre părinți?
Mulțumesc!
Salutare, Mariana
Multumim pentru intrebare. Raspunsul nu e unul alb sau negru, caci identificarea de trasaturi ale parintelui in partener nu e nici bine, nici rau in sine.
Poate fi bine sau rau pentru noi, in functie de care sunt trasaturile acestui tipar si cum ne simtim noi in relatie cu el. De pilda, daca am avut un parinte care nu se exprima emotional, era agresiv sau care punea multa presiune pe noi cu diverse asteptari si ne dam seama ca asta traim si in relatia adulta, atunci apar dificultati si dinamici nesanatoase. Daca, in schimb, parintele cu care facem asocierea era mai degraba un parinte cald, deschis la dialog, in relatie cu care ne simteam in siguranta, iubiti si acceptati, vom trai lucruri pozitive si sanatoase si in relatia adulta.
Speram ca raspunsul iti este util.
Calaret puternic si Elefant linistit,
Echipa Mind Architect
Buna ziua! Dacă mintea noastră alterează realitatea amintirii de fiecare dată cand ne-o reamintim, avem riscul ca acea amintire sa se schimbe cu totul si atunci sa devină o minciună?
Cum funcționează mintea unui om care reușește să își “blocheze creierul” . Spre exemplu în clasa a 12-a de fiecare dată când profesoara mea de română începea sa ne dicteze comentariile si eseurile mintea mea intra într-un fel de stare de somnolență și cu toate astea reușeam sa scriu tot fără sa pierd nimic.
Buna, Denisa
Amintirile explicite, cand sunt rechemate, se reitereaza, de fiecare data sub o forma diferita de ultima. Astfel, da, o amintire poate ajunge sa se schimbe cu totul pe o perioada lunga de timp.
In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare, scrisul este o activitate care se stocheaza in memoria implicita, prin urmare el devine automatism, asa ca daca activitatea ta la clasa presupunea ascultarea cuvintelor doar cat sa le scrii pe foaie, fara a le procesa sensul, atunci aceasta activitate putea fi desfasurata fara ca informatia sa se stocheze in memoria explicita.