Mind Architect Podcast

Suntem ființe în continuă dezvoltare, pe toată durata vieții noastre. Cât din această dezvoltare este reprezentată, însă, de învățare?Se termină învățarea la finalul studiilor sau ea continuă până la finalul vieții? Avem nevoie de ghidajul altor persoane pentru a învăța sau ne putem stabili propriile obiective și conduce propriul proces?Care sunt caracteristicile învățării autonome? Care sunt avantajele și dezavantajele ei și, mai ales, ce rol are ea în procesele noastre de dezvoltare și vindecare? Vorbim în acest episod cu Traian Brumă, fondator al Universității Alternative și un om care a călătorit în jurul lumii pentru a descoperi culturi diferite și cum învață oamenii în fiecare dintre ele. Alături de el decodificăm de ce învățarea autonomă este probabil cea mai importantă abilitate pentru viitor, dar și care sunt etapele pe care e util să le parcurgem pentru ca aceasta să fie sustenabilă.

Știm deja că experiențele din copilăria timpurie contează disproporționat de mult în viața noastră. Mulți dintre voi, cei care ascultați Mind Architect, treceți prin procese de cunoaștere de sine, dezvoltare personală și de rescriere a narativelor personale în viața adultă, iar acest lucru se întâmplă adesea fără susținerea sau implicarea părinților. Cum arată, însă, călătoriile de dezvoltare personală atunci când ele au loc, în paralel, pentru toți membrii familiei? Cum arată viața unui om care crește alături de părinți preocupați ei înșiși de propria vindecare?Astăzi intrăm în culisele familiei Boabeș, alături de vocile cu care v-ați obișnuit deja, a lui Dorin și a Danei, dar și de vocea fiului lor, Daniel.

În procesele noastre de dezvoltare personală, avem adesea obiective care presupun o mai bună comunicare cu cei din jur. Fie că vorbim despre comunicarea publică sau de cea interpersonală, fie în context profesional, sau acasă, în cuplu sau cu familia, comunicarea este o abilitate care poate să facă toată diferența. În episodul de astăzi exemplificăm alături de Tudor Moțoc, trainer Mind Architect, format în metodologia PCM, cum ne ajută o bună înțelegere a personalității celor din jur să avem o mai bună comunicare cu ei. Ce stil de interacțiune preferă fiecare dintre cele șase paliere din arhitectura de personalitate a omului din fața noastră? E mai degrabă util să folosim un stil autocratic sau unul democratic? Ce beneficii, dar și ce dezavantaje ne aduce fiecare dintre ele? E mai degrabă util să oferim flexibilitate celor din jur sau e mai potrivit să oferim structură? Aflăm în episodul de astăzi de ce rețetele standard în comunicare nu funcționează și de ce, încă din anii 70, cercetarea ne-a arătat că personalizarea comunicării la interlocutorul din față este cea mai bună strategie pentru conexiune și bună înțelegere.

Adesea ne umplem calendarele cu activități, fie în jurul responsabilităților pe care le avem sau al oamenilor pe care ne dorim să îi includem în viața noastre. Facem planuri, împărțim ziua în multiple intervale orare, ne străduim să prioritizăm și facem asta de cele mai multe ori în minte. Cu toate acestea, ne lovim de momente în care pare că tot nu apucăm să facem tot ce ne-am propus. Ne rămân lucruri nefinalizate, le mutăm de pe o zi pe alta, ajungem să le facem cu rezultate slabe și ne simțim și epuizați în proces. Între toate aceste activități planificate, cum arată, însă, timpul necesar pentru ce e cu adevărat important pentru noi? Există oare timp neplanificat necesar lucrurilor care nu sunt în controlul nostru? Cum arată, de fapt, time managementul atunci când avem o mulțime de variabile pe care nu le putem controla? În acest episod, Dana ne spune propria poveste despre relația cu planificarea timpului și ne împărtășește cum a început ea să caute punctul de echilibru în propria sa busolă interioară.

Cu toții avem nevoi, fie că le putem identifica și suntem confortabili să le verbalizăm, fie că nu.Fie că vorbim despre nevoia de recunoaștere a competențelor, importanța recunoașterii credințelor, nevoia de solitudine sau de nevoia să fim apreciați pentru cine suntem ca oameni, acestea toate sunt prezente în toți dintre noi în diferite doze. În acest episod, Dorin ne vorbește despre propriul parcurs în identificarea propriilor nevoi, iar Dana ne ajută să înțelegem cum se aliniază acestea cu nevoile ei pentru a crea atât o viață de cuplu mai armonioasă, dar și doi indivizi cu mai multă putere personală și resurse interne pentru viața din afara cuplului.

Deși suntem ființe profund vulnerabile și facem parte din specia cu cea mai intensă și lungă dependență de îngrijitori, primim adesea invitația să nu arătăm vulnerabilitate pentru că asta înseamnă slăbiciune. Suntem lăudați când suntem puternici, când strângem din dinți, încurajați să nu fim triști și uneori stigmatizați când ne arătăm în momente de neputință. În fapt, avem nevoie de cei din jur, dar percepem pericol în a solicita sau accepta ajutorul lor. Suntem mai buni împreună, dar alegem să ne consumăm toată energia făcând singuri pentru că am învățat că singur e mai bine și mai în siguranță. Trăim câteva zeci de ani, dar ajungem să ne încărcăm cu responsabilitate și efort ca și cum am fi nemuritori. În acest episod, Luciana ne împărtășește propria poveste despre relația sa cu vulnerabilitatea și cum a învățat să se încreadă în oameni și să accepte mâna întinsă a celor din jur în momente de dificultate și neputință fără să simtă că aceasta va fi urmată și de consecințe negative.

Ai simțit vreodată ca vrei să comunici că ai nevoie de ceva, dar ți-a fost rușine să o verbalizezi? Ai auzit vreodată expresii precum “nu avem voie să ne comportăm așa, că e rusine”? Ce se întâmplă cu mintea unui om atunci când învață că exprimarea sinelui vine la pachet cu respingere și dezaprobare din partea celor din jur? Și care este rolul rușinii în incapacitatea noastră în a simți și exprima ce avem nevoie în viața adultă? În acest episod, Dana se deschide și ne împărtășește experiența ei cu emoția rușinii și cum a învățat, în timp, să fie asertivă în exprimarea nevoilor, chiar și în ciuda acestei trăiri. 

Cum arată un lider bun? Este el întotdeauna constructiv și nu se confruntă cu situații în care propriile tipare defensive îi sunt piedică? Este un lider întotdeauna determinat și pregătit să pună în practică propria viziune sau e mai degrabă util să aibă și deschiderea către a asculta perspectivele celor din jur și să renunțe din când în când la viziunea sa pentru bunăstarea echipei?Alegem să ne uităm și la natura umană a oamenilor care ne conduc, fie că o fac în organizații sau în afara acestora și să vorbim și despre tendințele defensive și cum lucrăm cu ele. În acest episod, Dorin ne prezintă propriul său parcurs de descoperire a tiparelor de gândire și modul în care a ales să lucreze la acestea pentru a le integra într-un mix care să îl transforme nu doar într-un bun conducător, dar și unul cu care oamenii își doresc să facă echipă.